Asociatia Romana a Fiduciarilor law FIDUCIA. BENEFICIARUL REAL. DISPOZIȚIILE LEGII NR. 129/2019 (RO)

FIDUCIA. BENEFICIARUL REAL. DISPOZIȚIILE LEGII NR. 129/2019 (RO)

FIDUCIA. BENEFICIARUL REAL. DISPOZIȚIILE LEGII NR. 129/2019

 

Av. Dr. Daniel MOREANU

08 decembrie 2019

 

Fiducia constituie un instrument juridic reglementat de Codul civil din anul 2009[1] prin art. 773-791, fiind definită drept: „operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor.”[2]

 

Redactorii Codului civil au dat dovadă de înţelepciune şi viziune prin includerea acestui instrument juridic inovator, aliniind astfel legislaţia română schimbărilor produse la nivel european şi internaţional, precum şi altor state care beneficiază de instrumente juridice similare (Ungaria, Cehia, Bulgaria etc.).

 

Dispoziţiile în materia beneficiarului real al fiduciei au fost recent introduse în legislația română prin Legea nr. 129 din 11 iulie 2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative[3] (brevitatis causa „Legea nr. 129/2019”).

 

Legea nr. 129/2019 transpune în legislaţia internă două directive, recte: (i) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 141 din 5 iunie 2015; şi (ii) Directiva (UE) 2016/2.258 a Consiliului din 6 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce priveşte accesul autorităţilor fiscale la informaţii privind combaterea spălării banilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 342 din 16 decembrie 2016.

Ca precizare terminologică subliniem că versiunea în limba engleză a Directivei (UE) 2015/849 (amendată prin Directiva (UE) 2018/843) utilizează termenul de „trust” tradus în limba română prin „fiducie”, deşi diferenţele dintre fiducie şi trust sunt substanţiale. Pentru privirea comparativă a fiduciei în raport cu trust-ul, a se vedea D. Moreanu, Fiducia şi Trust-ul, p. 507-518.

Alţi termeni utilizaţi în câteva dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene sunt: „fideicomisos” (limba spaniolă), „svěřenských fondů” (limba cehă) ce se traduce în limba română prin „fond fiduciar”, „truster” (limba daneză), „fiducies/trusts” (limba franceză) (n.n.: opţiunea franceză a fost de a utiliza atât termenul de „fiducie”, statuat în Codul civil francez, cât şi pe aceea de „trust”, opţiune utilizată şi în privinţa noţiunii juridice de „les fiduciaires/trustees” utilizată în versiunea în limba franceză a Directivei (UE) 2018/843; pentru motivele detaliate mai jos, aperceim că aceeaşi ar fi trebuit să fie şi soluţia în privinţa traducerii în limba romană), „trust” (limba italiană).

Beneficiarul real este definit de Legea nr. 129/2019 drept „orice persoană fizică ce deţine sau controlează în cele din urmă clientul şi/sau persoana fizică în numele căruia/căreia se realizează o tranzacţie, o operaţiune sau o activitate.” [art. 4 alin. (1)].

În privinţa fiduciei „(2) Noţiunea de beneficiar real include cel puţin: b) în cazul fiduciilor: 1. constituitorul/constituitorii; 2. fiduciarul/fiduciarii; 3. protectorul/protectorii, dacă există; 4. beneficiarii sau, în cazul în care persoanele care beneficiază de construcţia juridică sau entitatea juridică nu au fost încă identificate, categoria de persoane în al căror interes principal se constituie sau funcţionează construcţia juridică sau entitatea juridică; 5. oricare altă persoană fizică ce exercită controlul în ultimă instanţă asupra fiduciei prin exercitarea directă sau indirectă a dreptului de proprietate sau prin alte mijloace;” [art. 4 alin. (2) lit. (b) din Legea nr. 129/2019].

Textele legale din Legea nr. 129 / 2019 constituie o preluare tale quale a dispoziţiilor Directivelor UE mai sus indicate, care ar fi impus o analiză mai amănunţită pentru a evita interpretări viitoare contradictorii din prisma dispoziţiilor legale de drept intern.

Se introduce în legislaţie Registrul central organizat la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în cazul fiduciilor care va impune o analiză viitoare suplimentară pentru a se observa natura şi tipul informaţiilor care vor fi căcuţe disponibile în mod public prin intermediul acestui registru.

_______________________________________

[1] Brevitatis causa, Codul civil va însemna Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările ulterioare, în forma în vigoare la data prezentului.

[2] Pentru analiza exhaustivă a acestui instrument juridic a se vedea, D. Moreanu, Fiducia şi Trust-ul, editura C.H. Beck, Bucureşti, 2017.

[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din data de 18 iulie 2019.

___________________________________________________________________________

Av. Dr. Daniel MOREANU

MOREANU Law

* Acest material constituie un scurt fragment. Articolul integral poate fi consultat in Revista „Dreptul” nr. 3 / 2020

Related Posts