Cum te poţi proteja în calitate de antreprenor în cazul insolvenţei? Cum te poţi asigura că urmaşii administrează corespunzător moştenirea primită?
Noul Cod Civil a intrat în vigoare în urmă cu 3 ani, însă câţi antreprenori şi oameni de business cunosc modificările aduse şi care sunt modalităţile practice de aplicare, în favoarea lor, a acestor mecanisme juridice revoluţionare?
Unul dintre aceste instrumente este fiducia. Un termen putin cunoscut care provine din cuvantul latin similar care se traduce prin „incredere”, fiducia este un contract la fel ca vanzarea, inchirierea sau asocierea in participatiune, insa evident mult mai putin cunoscut decat acestea care au beneficiat, mai cu seama in ultimele 2 secole, de o utilizare practica superioara.
Incercand pe cat posibil sa nu intram in detalii de natura tehnico-juridica, fiducia este un contract care poate permite, in anumite conditii, o protectie in fata creditorilor in cazul unor situatii nedorite, cum ar fi aceea a insolventei. Prin intermediul fiduciei se ofera posibilitate, de exemplu antreprenorilor, ca anumite bunuri (spre exemplu, apartament, casa) sa fie protejate in ipoteza nefericita in care business-ul nu functioneza asa cum a fost gandit, iar societatea intra in insolventa.
Incercand o comparatie plastica, daca pana acum legea romana privea patrimoniul unei persoane (fizice sau juridice) ca o placinta din care creditorii se pot infrupta, noul Cod Civil permite separarea unor parti din respectiva placinta si punerea acestora deoparte pentru vremuri in care lucrurile nu merg conform planului.
Daca pana acum un antreprenor care dorea sa separe patrimoniul trebuia sa infiinteze societati distincte, fiducia are marele avantaj ca elimina aceasta limitare.
Ce bunuri iti poti acoperi daca inchei un astfel de contract ? Pot constitui obiectul fiduciei proprietatea asupra unui imobil, teren, constructii sau chiar sume de bani.
Contractul de fiducie poate fi incheiat nu doar de catre persoanele juridice (societati), ci si de persoanele fizice care doresc sa isi protejeze anumite bunuri. De exemplu, persoanele fizice pot opta pentru acest tip de contract pentru a pune la adapost averea de risipirea nesabuita din partea urmasilor sau pentru a asigura o destinatie speciala unei anumite parti din patrimoniu, ca, spre exemplu, plata studiilor urmasilor in cazul unui eveniment nefericit.
Acest contract presupune existenta unui „administrator” al bunurilor care poate fi o institutie de credit, o societate de investitii financiare, o societate de asigurare, un avocat sau un notar. Exista deja banci pe piata din Romania care ofera ca produs „conturile fiduciare” in care pot fi depuse sume de bani ce vor fi protejate in mod suplimentar, in anumite conditii, impotriva creditorilor in cazul, de exemplu, al insolventei.
In mod evident, fiducia nu este o inventie a legiuitorului roman, ci echivalentul trust-ului anglo-saxon utilizat in Marea Britanie de secole si extrem de popular in Statele Unite ale Americii. Se pare ca, in Marea Britanie, mai cu seama in ultimii 15 ani, trust-ul a cunoscut o utilizare practica cu adevarat exploziva, avand in vedere avantajele pe care le ofera din prisma protectiei impotriva unor evenimente neprevazute care pot interveni, fie in existenta unei persoane juridice, fie in aceea a unei persoane fizice.